joi, 12 iunie 2008

traseul Calvaria (6B) -Cheile Turzii

Calvaria face parte din categoria traseelor legendă care există în orice zonă de căţărat, îs făcute de 2 ori pe an şi privite cu teamă din cauză că se zvoneşte că îs friabile , prost asigurate, etc
Când am plecat în traseu aveam niste cuie da Paul şi-o uitat ciocanul în maşina cu care venise în chei aşa că n-am mai luat pitoane în schimb am luat 5 frenduri:de la micro la 0.75 ţoli adică în jur de 2 cm shi un set de nuci de la micro pana la 10 Camp.( din nuciile astea am pierdu vreo 3 pe traseu sau pe retragere probabil din cauză că Paul purta câteva pe caraba de la scariţă aşa ca dacă le găsiţi să fiţi sanatoşi.)Noi am folosit o coardă de 60m ceea ce şi recomand, o să vedeţi şi de ce mai încolo.
Acum vine partea cu legendele. Dacă te uiţi de jos la traseu pare cam pe spate shi tare aspru. Da defapt treaba se complică, traseul urmăreşte nişte brâniţe, arcade shi diedre care taie porţiunile surplombate deci permanent ai senzaţia de expunere după prima lungime, da nu prea ai ocazia să atârni în scăriţe. Apropos de scăriţe să nu vă treacă prin cap să mergeţi în traseul ăsta fără scăriţe pe principiu că "mă trag de bucle"....Trust me...
Traseul are în total 9-10 lungimi din care nu recomand decât primele 5-6. Pentru ca ultimele 3 sunt în creasta turnului Calvariei, (o să actualizez porţiunea despre astea 3 lungimi cand găsesc descrierea lui Bulinel), da noi n-am mai urcat acolo pentru că era deja târziu,nu mai aveam apă, ne strângeau papucii şi alte scuze dastea.
Să revenim la traseu:
Prima lungime: Porneşte în dreapta de traseele Bluto şi Olive şi în stânga de traseele Mişi Szalma 2005. Scrie mare Calvaria cu vopsea pe perete aşa că n-ai cum să ratezi intrarea. De jos se văd 2 pitoane până în brână, dacă te zgâieşti mult poate mai vezi încă 2, da de fapt prima lungime a fost batuta de Tiberiu Popovici drept traseu de şcoală şi are pitoane din metru în metru merge diagonal dreapta după care face stânga tare traversează o surplombă unde sunt cuie să treci din scară în scară dacă trebe, shi dupaia iese într-o brână unde în dreapta e regruparea pe un petec de pământ sub un copăcel în vreo 5 pitoane toate naşpa. Probeleme majore în această lungime: mîzgă şi umezeală aproape permanentă şi friabil la partea cu surplombiţa. Eu am rupt o priză de picior de am rămas în mâini.
A doua lungime:Se porneşte din stânga regrupării prin nişte bălării de nedescris, după ce asiguri o ţeavă bătută în iarbă se iese pe o placă faină cu paşi pe prize mici da asigurată cu bun simţ în alveole solide după care traseul urmăreşte marginea plăcii. Urmează o secţiune nesemnificativă cu prize mari după care se intră într-un fel de diedru da fără bavareze shi alte artificii shi nici şpraiţ nu recomand pentru că încă persistă porcăria aia de mâzgă umedă, mai ales dimineaţa. Cu scăriţe merge lejer. Vorbeam mai devreme de tras de bucle. Problema cu trasu de bucle e că ai tendinţa să tragi în afară şi să calci la aderenţă, multe din pitoanele din Calvaria îs îngrozitor de subţiri şi ruginite deci dacă nu le încarci în jos cu grijă rişti să le rupi sau să le tragi afară cu bucla.
După diedru ăla cu pitoane dubioase ajungi într-o gaură cu două pete de apă negre paralele în stânga. Aici este regruparea originală şi se găseşte şi un spit marca Jean( bătut prin 96 cînd o făcut şi el traseul şi so gîndit să bată regrupările pe spituri). De la această regrupare comodă în vreo 4 pitoane şi un spit în sus continuă o linei perfectă de pitoane tot pe un diedru. NU ăla i traseul, e o încercare facută de ceva turdeni da care se înfundă după o lungime jumate de mecanic continuu.
Recomandat e să nu regrupezi acolo pentru că traseul face dreapta şi continuă cu o traversare orizontală pe nişte blocuri extrem de friabile şi prost asigurate. Cu alte cuvinte se merge la liber 7-8 metrii după colţ direct în dreapta faţă de regruparea originală pe vreo 2 cuie proste. După care găsiţi o regrupare pe spituri ăsta i motivul pentru care recomand coardă de 60m pentru că un 50 nu ajunge.
Lunginea a treia: indiferent dacă regrupezi în gaură sau atârnat în spituri lungimea e ok ca şi dificultate adică acolo unde e de mers pe scăriţe se merge din piton în piton şi porţiunile de liber sunt pe prize mari dar cu mare atenţie, mai ales blocurile mari sunt friabile. După traverseu urmează un diedruţ în care se şi regrupează pe o brână.
Probleme majore nu sunt decat prizele friabile dar atenţie că dacă le daţi jos nu mai aveţi altele.
Lunginea a patra : Drept în sus la vreo 15-20m deasupra regrupării se vede o arcadă mare, nu vă fie frică... peacolo i traseul. Din regrupare se continuă pe pitoane fără dificultăţi prea mari după diedru se iasă pe o faţă un pic căzută şi se face dreapta dar se revine la colţul din drapta al arcadei. Pitoanele sunt în mare majoritate morcovei cât o ţigară de groşi bătuţi orizontal în găurle dintre plăci deci încărcaţi cu grijă mai ales pitonul care se vede ultimul diagonal dreapta din regrupare, cam mişcă. După ce am ajuns în pitonul din buza arcadei trebe odihnă pentru că şi pe scăriţe te pomează lungimea şi abia acum începe partea grea.Între acest piton şi capătul din stînga al arcadei mai este unul intermediar da suficent de îndepărtate se nu putem traversa pe scăriţe. E nevoie ori de un frend cam de 2,5 cm-3 cm ori de brand şi 2 perechi de coaie blindate pentru că fisura de la baza arcadei e deschisă prizele la picioare sunt inexistente deci se merge în tensiune, la liber. La ieşirea din arcadă mai e un piton solid după care cu iarba în gură se iese tot în tensiune pe o bavareză cu colţul unei fisuri foarte deschise şi tot fără prize la picioare . Traseul continuă pe o brână de iarba mică, teavă cu inel în iarbă, diedru frământat în şpraiţ cam 7 metrii până pe o brână între 2 trandafiri sălbatici unde sunt spiturile de regrupare.Diedrul e protejat cu un piton la mijloc şi intrarea în regrupare i cam pe spate.Se pot folosi mobile medi sau mici pentru că fisuri bune sunt.
Lungimea 5-6: Noi am legat ultimele 2 lungimi clasice într-o singură lungime de 60m şi nu glumesc când zic 60. Exceptând nodurile am întins toată coarda. Nici mersul concomitent nu-i o soluţie aici. deci dacă nu aveţi coardă de 60 trebuie regrupat intermediar.
Lungimea începe cu un hornuleţ frământat plin de blocuri încastrate fără nici o asigurare evidentă până la ieşire cam 8-9m mai sus.Secvenţa de paşi la ieşire i în felu următor:trecut peste zelbu secundului înţepat în trandafir înjurat de mamă, agăţat secundu în trandafic, înjurat de mamă sfinţi dumnezei uitat după pitoane înjurat ăia care-o mai fost şi nu ne-o zis nimic rupt iarbă, călcat cu dreptu în horn stângu în bucla de regrupare săpat o priză bună de pe faţă plină de pământ călcat mai sus cu drept stându pe umăr la secund chinuit cu cea mai mare nucă băgată pe lăţime între 2 bolovani încastraţi, pornit ca trenu în sus pe urcat 3-4 m mai sus tremurat chinuit cu o micronucă într-o fisură orizontală 15 min, pornit mai sus găsit piton la sfârşitu hornuleţului strigat la secund "ni bă piton băgami-aş pula-n el piton" . Se mai pot băga frenduri mici shi mari maxim 2,5 cm. Nu e greu şi nici friabil. Mai sus se face dreapta pe o brâniţă îngustă şi se merge diagonal dreapta 15 m pe pitoane minuscule. Mare atenţie la un moment dat există un colţ cu un piton bătut sus pe el, nu mergeţi la acel piton, în dreapta într-o traversare descendentă se regăseşte linia pitoanelor. În această zonă a peretelui între ieşirea din hornuleţ şi ultimii 5 m înainte de creastă se stă practic pe o placă imensă separată de perete iar pitoanele sunt bătute în găurile din această placă. Deci absolut TOT sună a gol ( dacă baţi în priza de mână simţi vibraţia în priza de picior...nu glumesc şi nici nu exagerez). După această traversare diagonală dreapta se găsesc 3 pitoane platbandă noi bătute ori de Gâgă ori de Vlad cu cordelină roşie prin ureche pentru că sunt foate apropiate de perete şi nu pot fi folosite altcumva. De aici se începe o altă mare traversare de această dată spre stânga. MARE ATENŢIE fix deasupra regrupării în care filează secundul este o gaură în această placă despre care vorbeam care trebuie traversată şi este extraordinar de friabilă. Paul o dat o plasmă (nu era chiar televizor) direct în regruparea unde stăteam şi abia am scăpat fără capu spart. Eu când am trecut am dat jos un ditamai televizoru numai atingândul cu trapta de la scăriţă când mă întindeam la pitonu următor. În acel punct se vede un capăt de cordelină care atârnă de după colţ acolo e un rînd de pitoane noi care te scot pe o rampă cu multe fisuri după care se ajunge în creastă la o regrupare solidă. Personal aş face orice să evit să regrupez oriunde pe această lungime, dar dacă trebuie, cel mai bun loc e imediat după hornuleţ în prima traversare spre dreapta.
Creasta de care vorbeam e defapt o brână imensă. Voi încerca să găsesc informaţii şi despre ultimele 3 lungimi ale traseului bătute ulterior de Bulinel. Din această brână se poate coborî prin rapel în dreapta prin Peretele Caprelor apoi se urmează în sens invers accesul la traseele din zona jgeabului, sau prin stânga după 50m de plimbare şi un rapel dintr-un boschet printrul jgeab plin de urzici prin retragerea traseului Vaia con dios. Care are ultima regrupare exact la baza acestui jgheab pe o brână în dreapta cum priveşti spre vale.

Traseul nu e unul frumos aproape nimeni nu o fost în el de mai multe ori. Jean l-o rezumat cel mai bine "îşi merită numele , cu cât urci cu atât înţelegi cu adevărat calvarul". Nici o lungime nu e uşoară şi devin sunt progresiv mai grele. După traverseul din lungimea 2-3 nu mai este cale de retragere uşoară din traseu.

Un comentariu:

alin spunea...

nostima descrierea...mi-a placut